Tăcerea-n doi e dar divin,
cu lacrimi ce se prefac în zâmbete.
Îmi șoptești la ureche mereu să vin,
să fim alături, s-auzim doar a iubirii sunete.

Tăcerea-n doi e elixirul vieții,
cu păsări care zboară până-n infinitul cerului.
Și care se prăbușesc în adâcurile-abisului
fără să-și rănească aripile tinereții.

Tăcerea-n doi e vis demult râvnit
de ani la rând.
Tu, răbdare de granit, azi te-am strivit!
Pentru că stau acum umăr lângă umăr
și tac lângă al meu iubit.