Vis



E noapte si sunt singur in odaie,
Peretii reci si goi nu ma inspira;
Si totusi ard cu totu-ntr-o vapaie,
Iar inima imi plange, imi suspina...


Privind pierdut pe albul rece,
Zambesc: aud pasi pe covor,
O mana simt prin par cum trece
Si alta ma cuprinde-ncetisor.


Esti tu - te recunosc din cel sarut
De dragoste si daruire,
Pe care nu demult l-am cunoscut
In clipele dragi de iubire.


Printr-o imbratisare patimasa
- Cat de sublima desfatare! -
Ai ridicat in mine-o avalansa
De simtiri tulburatoare...


Un zgomot insa ma trezeste
Si vad din nou peretii reci.
Din nou cu timpul lupt orbeste
Asaltat de ganduri seci.


Nemiscat de-o vesnicie-s parca,
Simt secundele cum curg;
Astept clipa-ndepartata
Can te voi vedea-n amurg.