la suprafață apa este tăioasă
iubitule, te poți ciobi și nu vei ști ce sângerezi
drumurile se preling din vene
nu le pot opri să nu curgă

înot chiar dacă nu știu să mor
tu ai picioarele atârnate în aer
ștreangul s-a rupt, ai căzut în mine

dacă privesc în adânc
mâna împietrește pe clanță și nu pot pleca
o comoară ascunsă, uitată de toți
am să dezgrop când nici nu te aștepți

îmi cresc branhii
intru într-o metamorfoză albastră
mă adaptez cu toxinele, cu mâlul, cu întunericul
de pe fundul mlaștinii

vorbesc într-o altă limbă
de mult nu te-am mai văzut
atât de bătrân