să ruleze vălmășagul
străzi fără noimă peste 2 coperți de ce eco de ce femei de ce plângi în librărie alice
de ce câmpuri de gunoaie de ce fascinația distrugerii geamuri sparte
umbre de pantofi capete de hol de ce
vrafuri de scaune invalide călărindu-se
neputință și copaci schilozi
gâfâiala capul de pod și kilometri ca felul doi
de adorație

*

înainte să cobori cu geanta în brațe și inima-n cizme
unghiile pe masă tropăie tropăie alice lasă bricheta lasă paharul toate sunt
semne
tensiune și benzi de hârtie
ciopârțesc aerul
ai învățat degeaba atâtea tehnici de comportament o femeie are ochi învață să vorbești cu ei alice
are buze tăcute învață să uiți alice nu se pun degetele pe buze fac zgomot de fond
în picioare nu-ți folosește la nimic să te uiți fix la față
pasajele astea sufocă-le cu perna ieși
ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat

*

dacă eu simt frica e frică și la tine de ce nu ne-am mirosit amândoi de ce singurul miros care stăruie e mirosul de ceață mirosul de băltoacă și de
lenjerii curate și
calde
dacă te-ai oprit să nu te întorci chiar dacă
apare un clic clip și se rupe
the endul din purici ajunge un punct

nu voiam decât să înțeleg
shit