Sunt vocea din spatele vocii ce tace,
cuvânt etern ce nu îmi dă pace,
un suflet ce nu va grăi vreodată,
Viață-n niciodată scăldată.

Sunt vântul ce cântă-n singurătate
ce plânge și adie tot mai departe,
mireasmă de amar în lumea mea,
Viață ce nu mă vrea.

Sunt nimicul din jur, palid și trist
sunt ceea ce mă face să cred că exist,
o minte ce așteaptă a sa înflorire,
Viață ce curge prin mine.

Sunt durerea ce cântă-n tăcere deplină,
când noaptea mă plânge și mă alină,
speranță ce-mi spune că alături mă vrea,
Viață din urma mea!