mi-ai închis soarele în umeri
zbați în mine un șir neastîmpărat de aripi
inimi izbucnind toate deodată
oriunde
liane de rădăcini mi s-au încleștat pe un braț
celălalt braț frămîntă zăpada căutîndu-ți mugurii urmelor
scrîșnet de muchii și colțuri
sub frunțile sîmburilor
amintirea are miros de primăvară
pulsul verdelui bîntuie sub scoarțe
mîini diurne culeg grîul înghețat sub cupolă
și-l prind de hîrtii cu cleiul crud al literelor
iarba de demult dă spic în poeme
prin aerul proaspăt îți mîngîie obrajii

locul unde ai rămas în mine
prăpastie în care se retrag de sub gheață
drumurile
spre un alt anotimp
ploaia deschide ferestre
în urmele tale