Iubire, pasăre de noapte,
naiadă, cu solzii de argint,
îngropată până la brâu într-un
rai pierdut în catifea,
nu-ți cer decât
o lacrimă
să topească
zăpada mea de patimă.
Sub ochii mei
pietrele se-mperechează și nasc
și-o stea
își dezvelește sânii
goală-n apa miresmată
și raiul e pierdut în catifea
oare când iubirea
vei fi pururi a mea?