Din goana ta de cal de noapte
ai strivit fiecare geană
care ți se punea curmeziș.
Și prin pietrele sfărâmicioase
ai uitat să pui flori sau lacrimi.
Fluturii toți în urma ta suspină,
în fierării e frig,
depărtarea sună ca o goarnă
iar pașii mei nepotcoviți mă dor.
Ai uitat să te lași îmblânzit
sau să vorbești cu aurora boreală.
Și ambele mă dor la fel de mult.