Te duc la groapă îmbrăcată-n mireasă,
pe un pat minuscul cu rotițe
de chihlimbar. Eu tac, tu îți tîrîi prin țărînă
părul negru, lătrat de cîini
-convoi mortuar. Se cîntă întruna,
din orchestră ies aburi ca dintr-o
cană cu ceai. Ne regăsim, copii,
la fiecare răscruce, adunînd bănuți
pentru intrarea în rai. Drumul e lung
opririle dese. În creștetul boilor scapătă,
încet-încet, sorii. E-atîta liniște că aud
cum se macină între ele, pe cealaltă lume,
pietrele morii.