Intri pe mine și-mi spui
Că nu i-a păsat că
I-ai dat un desen
Colorat în sentiment.
Eu ți-am dat o viață
Cusută cu iubire ca ață
Și ai spus doar
"Da, a fost drăguț"

Dar nu-i poți da
Unui copil un măruț
Și sa-i spui
"Să mi te supui"
Zicându-i că i-ai dat lumea
Scuză-mă că am uitat a-ti zice
Dar lumea-i un măr mai mare.

Cu ce drept îmi ceri acum culoare?
După ce portretul vieții noastre
L-ai aruncat la gunoi
Și cu ce penel îl vei mai desena
Oare nu ți-ai dat seama
Că nu mai suntem noi?