Bolnav de ceață
sufletu-mi zace în șanț
O aripă ruptă se zbate-n
amurgul sublim
Miresmele nopții
mă n-văluie crude
Încerc să mă n-alț
dar clisa mă ține
De lanțul cel negru
nicicînd n-am să scap.


Fecioare vremelnice
ducînd negre văluri
Pe drumuri incerte
își pierd pașii molcomi
Umbre de jale
lasate pe ramuri
Le-aleargă ai vîntului roibi
Golindu-și suflarea
pe al corbilor stoluri


Lumina cea zveltă
se vede neclar
Din clarul de lună
o mie de stele răsar
Mie teamă de mîine
cînd flori am să fiu
Destramă ființa în două
și-o împarte amar
Una la dreapta
alta n-zadar.