Privind printre pietre cu glas de cuvinte
mă prind de frunze
cum mă strecor și mă văd străină
cum plouă din mine cu lumină
pentru că așa a fost drumul să fie / fără umbre
în îngerii tăi sunt îmbrăcată / sărut palmele lor
cu pași ce îmi apasă umerii
și îmi lasă urme de lună
până la capătul flăcării / îți văd pașii de ceară
întoarce-te și stai
în singurătate