Revelatie

Rolea Bogdan

Privesc spre lume , spre tine , cum pot
Sa mangai , sa lunec , sa-nghenughez - nu pot,
Simt in mine un dram de visare
Ma indrept catre tine si totu-I splendoare.


Somnul din mine nu poate s-astepte
M-ingheata fiorul , ma urca pe trepte
Ma leaga de tine in visuri senine
In foc de lumini sau in noaptea ce vine ?

Dar ma indrept spre tarm cu panze de dor
Cu pasii arsi de soare cu urme ce mor,
E totul coral , e totul miscare
Sub umbra cetati , e asa nepasare!


Ma uit in albastru , in verde , in mare
Dansez , ma amuz si rad la chemare
Cand Neptun apare cu tridentul de alge
Pe mirificul vas plin de catarge






Incep sa alerg , pe unde de apa
Din calea uitarii un demon s-adapa
In parul iubitei nisipul palpita
Si soarele in cer opreste o clipa.

Incerc sa dau totul ca un far de lumina
Ce indreapta corabii intr-o mare asa lina
Nu caut comori ascunse in noapte
Ci ochii iubitei sunt pretioasele soapte

Si astfel taina de mult a pierit
Povestea e veche , dar timpul-I zidit
Prin tine , prin perle , ori nopti care vin
Primeste-mi suflarea si duhul divin.


Si clipe planse-s castel de clestar
In nopti care dor cu gustul amar
Mireasa sa-mi fi in nopti cat mai multe
Chiar si luna atunci ar vrea sa sarute!