sprijin centrul unui cerc aplecat pe lumină
deși un cuvânt necunoscut se rotește neîncetat de ascuțit
spre pupile
și numele acelui cuvânt se lasă nedescoperit
pentru că există doar prin numele lui
ce nu poate fi rostit sau gândit reversibil

uneori dorm muțește
alteori noapte după noapte se strecoară prin geamuri
să îmi amenințe somnul

când îmi iau cafeaua de dimineață
în ziare scrie că soarele răsare și apune
dar nu scrie nimeni ce face el peste zi
nu prea dă interviuri ziua
iar noaptea o ia de la capăt

încrucișându-și aripile cu fiecare bordură mai înaltă
porumbelul pipei păcii își înjură destinul de pasăre

dar mai presus de toate aceste lucruri banale
am avut un vis de nisip cu care m-am așezat
în calea furtunii