lumina alunecă erotic peste livezile încărcate de floare
parfum plin de culoare agățat între cer și pământ
chipul ți se răsfrânge peste anotimpuri
iar primăvara s-a golit cu totul în tine
umbletul lasă urme în nisipul ce îmbracă faleza în gânduri
așteptarea e doar un mâine hoinărind prin lume
rătăcindu-ți firea trimisă haotic în exil

negrul e culoarea ce dă nuanțe frământărilor
iar mătasea mângâie trupul precum olarul lutul
cuvintele se leagă în noduri și semne
migrând spre ferestre deschise de un verde crud
nopțile de aprilie sunt biciuite de albul florilor de cireș
ca o broderie amintirile stau pitite prin iarba acestui poem

zilele sunt trecătoare
înserează tâmplele revărsând bunătatea
închisă sub arcada frunții
privirea-ți adună frumusețea
îmbrăcând această zi în straie de sărbătoare