Credeam că iubirea-i un vis
Pe care-l visezi neașteptat într-o noapte,
Un foc ce odata aprins
Mai poate fi stins doar de moarte.

Credeam că iubirea-i un soare
Ce-apare în zile-nnorite,
Să lase în inimi culoare
Și gust de cirese-nnegrite.

Azi văd că iubirea-i un munte
Ce n-a fost urcat niciodată,
O apă ce nu are punte
Cu gust de cireașă stricată...

Dar poate iubirea e clipa de vers
Ce-l scriu chiar acum pe hârite,
În care-am să-nchid un întreg univers
Ș-apoi, am să fac din el VEȘNICIE.