Mereu e rece aerul. Îngheață
Răsuflul scurs pe cenușii coloane.
Retrași, stau îngeri sobri în balcoane
Veghind răstimpul ceasului din Piață.

Pătruns adânc de-acorduri în canoane
Ascult cum orga a săpat pe viață
Podoabe-n cuget, simfonii în ceață
Să le prefac cu trudă în icoane.

Covoare grele îmi opresc vederea
Pe-nsingurate căi spre Orient.
Nisipul fin, îngălbenit ca mierea,

L-am prefăcut în străveziu torent.
Îl torn în mine și-mi adun puterea,
Să rabd poveri dintr-un etern prezent.


1 noiembrie 2007