Nu mai vreau să aud
Sunetele din acea lume,
Nu căutam o lume de orbi
Cu un singur drum ud;
O mută să fiu într-o lume anume
Să nu mai simt,
Acel trandafir insipid să-l mai alint.

O lume incoloră.

Necroza speranței, pretext de oboseală.

M-am îmbolnăvit de la
Acele sunete negre pictate
Pe un fundal alb de alături
Fundal, pe care iubirea
S-a pictat tot în alb.

Acele clipe aruncate
Pe geam afară ca niște particule
Nepotrivite într-o lume infinită.

Un miez de creație
Atârnată pe peretele unui muzeu.

Mă omoară această lume
În care amintirea infinită
A unui pătrat negru
A învins orice sentiment.

Lume de surzi, lume de muți
Răspuns inutil, o lume de mimică;
Lumea de orbi ce numai tu o poți iubi.