înainte eram.

azi nu reușesc să fuier deloc
o notă, măcar,
să-mi strivească plămânii de bucurie
sau să-mi ude adâncul cu ură
niciuna, o notă,
niciuna nu știe
să mă plimbe prin tine,
să m-aducă la loc


îmi pare
că nimeni nu vrea sau nu știe, nu poate
să-mi mângâie ceafa cu aer de vară
să-mi strângă dimineți, să le-adune-ntr-o viață
niciuna nu e sau nu știe să fie
așa cum erai
când erai pur și simplu.

azi nici măcar ploaia nu vrea să mă ude
și-o strig să mă vadă
cum îmi smulg pentru ea
o noapte
și-o alta
și alta ce vine,
și-apoi dimineața...

dimineața e-a ta.


12 mai 2008