- « sa-mi rostesti mai bine amarul »
zise ea, grebland furtuna,
linistita, dupa ploaie.

Se gandi ca peste campuri
O sa vina Dupamiaza
Si grabita se strecoara sa alunge
Alte vrabii.


- « nu intelegi ca nu am nume ? »
continua ea sa ma certe.
« lacrimile uda vantul,
du-te tu si schimba gandul
pana nu se usuca tot
ca-i pacat, e alb ca mort »

Prelungita, lunga jale
Sta intinsa pe coperta
Ascuzandu-si echilibrul
Printre litere de texte.


As fi vrut sa intind mana
Sa rasfir cumplita stare
Adormita-n fruntea rece
De copila visatoare.