m-am împărtășit cu voluptatea și temeiul unui critic

„ma primitive passion” am scris pe caiete dar nimeni
nu dădea pe ele o para chioară

sunt ca un medic legist – ai fost ca un medic! am spus
pentru tine veșnic vie e arta
și plângăcioșii
pateticii atât de huliți
sunt singurii scandalos înzestrați cu sisteme nervoase

nu
românia n-are un versailles
doar noi avem un sfinx fără de limbă
dar semnificativ vor spune egiptenii
e dacă un Poet nu are nas

ce mult vorbesc bețivii între cârciumi
ei cred întotdeauna cred în mâna răsărită printr-un gard
- primește! cinstea asta de la mine
va trece ca și ultimul metrou

și unde? vom găsi un tată să ne poarte
la ceasu-ntoarcerii acasă cocoțați pe umeri
de parcă astăzi ne-am întoarce de la școală
cu premiul clasei între dinți

deci nu mai poți să îmi oferi – Biserică, Tu – Mamă!
imaginea desculță a acelui christ
în care ar putea să creadă fără să-nțeleagă
un băștinaș pe-o insulă uitată

de-aceea ies din casă când pornește ploaia
privesc în ochi bipezii din canal –
aH! cum aș îmbrăca pentru privirea asta
cu pielea mea străinii fără sfinți