ÃŽntre noi e o lume prea mare
ce moare încetul cu încetul.
Doar plictiseala care mă îmbibă
îmi mai vorbește acum,
pe o limbă rotundă și profană.
Între răsărit și apus
a rămas aceeași himeră
îmbrăcată într-un roz murdar.
Iar sub hainele noastre
se pervertesc viermii
la o religie
a nimicului în sine.