Pe spatele nopții niște scări
Pe care coboară lungi dimineți
Dinapoia porții, un spațiu vast
Intens de șters, ștergarul norilor tocit,
Belit, aproape găurit,
Intre două seninuri
Timp posac, pipă, miros de cerdac,
In cer toate cerurile,
Planete – ca niște locuri,
Regrete- ca niște inimi,
Iubire- ca o mână în altă mână,
Unde se-ntremează,
Unde se-nfiripă sufletele ?
In pânzele păianjenilor-
Adierea plumbului-
Barieră a morții-
Mărăciniș
Cu toții, la un loc, neterminați,
Ca un schit neâmplinit,
Ca fără soare
In tine-destinul meu
Înfășurat și roșu ca un vin,
Ca un ghem de zile negre,
Ca un sâmbure de in.
In mine- destinul tău
Plin de gropi , mucegăit,
Cârpit cu pașii speranței,
Ca un pian lovit,
Ca un clopot de plastic înmărmurit.
Aproape adormit
Intre prima și ultima noapte
O zi enormă,
Ca un tribut adus iubirii.