Fata din Câmpul lui Neag

Mi-amintesc c-am cunoscut odată,
O fată ciudată, din Câmpul lui Neag.
Am întâlnit-o într-o seară miresmată,
Când solitar mă plimbam pe vechiul drumeag.

Când am văzut-o, Doamne ce-am tresărit!
N-o cunoșteam, dar foarte vag
Mi-am amintit, de visul acela insolit,
Cu o fată din Câmpul lui Neag.

Și ea la fel , avu o tresărire
Când m-a zărit ; s-a oprit și a-ntrebat:
Ești cel din vis,sau, doar o amintire,
Ne-am mai văzut noi doi, oare, vreodat?

Nu! i-am răspuns, dar te cunosc,
Am văzut chipul tău într-un vis;
Îmi amintesc și parfumul acesta de mosc,
Și, costumația asta de miss.

Atunci, fata m-a prins tandru de mână,
Și, tăcuți am plecat amândoi;
Ne-am plimbat un timp sub clarul de lună,
Cuprinși de magia iubirii în doi.

Apoi fata mi-a spus: ,,Ai curajul să vii
La mine acasă pe la miez de noapte?
Stau cu chirie aici între vii,
La o bătrână aproape de moarte.

Să intri încet, am să las deschisă portița!
La geam ușor să bați, unde vezi lumină!
Când te-am văzut aprins-mi-ai vulcanic dorința…
Și nu știu cui să găsesc pricină.

La miezul nopții, când m-am prezentat,
Am bătut în geam, încet, s-a deschis o ușă,
Și-n lumina lunii am zărit în pat,
Un corp diafan…, era zeitate sau o păpușă?

Și am simțit adierea de mosc, ca o boare
Divin parfum, dumnezeiesc,
Și parcă totul, ca în vis apare,
De nu mai știu, dacă în vis, sau în real trăiesc…

Era aproape goală și totuși îmbrăcată;
În mătăsuri fine, albe-sângerii,
O muzică stranie, auzeam cântată
De îngeri sau demoni, bizare armonii…

,,Hai vino aproape iubitul meu străin!
Îmi întinse mâna, să-nțeleg chemarea;
De ești timid, bea cupa mea de vin,
Și elixiru’ acesta ce-alungă inhibarea.

O, Doamne mi-am zis , e poate o nebună
Ce vrea, trăind plăcerea sadică, să mă omoare…
Sunt multe femeile ce se răzbună,
Sau înmulțit nebunele azi sub soare.

Beau eu întâi, să vezi că nu-i otravă,
Ci-ii elixirul vieții de mine preparat.
Bău, apoi și eu, și, fără de zăbavă
Mă trase lângă ea, în voluptosul pat.

Și am gustat iubirea, atunci, din plin.
A fost o nebunie acea noapte…
Doamne, mai este ceva mai voluptuos și mai divin?
Ca voluptatea cărnii, frământate!

Am adormit apoi, și..., nu mai știu nimic,
Căci m-am trezit a doua zi pe la nămiezi,
Când îmi bătea în ochi, un soare inamic
E luna, zic, scoală, sau, iar visezi?

Atunci mi-am amintit de fata, din Câmpul lui Neag,
Și m-am întors s-o văd, dormind acolo lângă mine,
Dar n-am văzut nimic, ci foarte vag
Pe perna de alături, niște urme fine.

Mi-am rotit privirea prin odaie, dar am găsit-o tristă, mortuară,
Nimic nu mai era ca-n miezul acela viu din noapte;
Cu rele presimțiri așteptam pe fată, să apară,
Căci auzeam la ușă violente șoapte.

Deodată , niște glasuri aspre, prin ușă atunci răzbat,
Și ușa se deschide brutal, și violenți,
Milițieni cu câini, și, brațul înarmat,
În casă dau năvală, insolenți.

Ce cauți tu în casa mea? – strigă demențial bătrâna
Eu am venit c-o fată…, chiriașa ta,
Mi –a spus , că locuiește aici, cu luna…
,,Na-m nici o fată-n gazdă să știi pui de cățea’’

Și unde-i fata? Să-mi răspunzi îndată!
Te-ai îmbătat și-ai adăstat aici,
Zicea - un milițian - și, ca să ieși basma curată,
Ai inventat povestea asta pentru pici!

S-au poate-ai vrut-o... pe bătrână,
Știind-o singură și la necaz?
Zise-un vecin, privindu-mă cu ură,
Sunt mulți demenți pe lume, iar tu ești cel mai breaz!

Vă jur pe tot ce am pe lume cel mai sfânt!
Chiar fata mi-a spus că este din Câmpul lui Neag,
Vă jur pe mama din mormânt!
Am întâlnit-o aseară, pe un vechi drumeag.

,,Minți huligane! strigă atunci bătrâna, ești un boem ce inventezi povești,
Și vrei să scapi nepedepsit de aspra lege…,
Cum arăta fecioara de care ne-ai vorbit?
Și unde-i ea acum? De minți voi cere să te lege!

Cum să arate?...era frumoasă, fină, cu părul ondulat,
Cum arăta la față? Purta vreun semn anume?
Nu știu prea bine, am întâlnit-o pe-nnoptat!
Avea o aluniță pe obraz , atâta pot a spune.

Dar hainele? Cu ce era-mbrăcată,
Când ai întâlnit-o, aseară-n calea ta?
,,Purta o rochie albă, cu fir de-argint brodată,
Și, un taior în roșu, de tafta.

Avea la cingătoare agățat discret,
Parfumul ei de mosc într-un flacon de aur,
Ce-ți dă senzații nebune de poet,
Și puteri divine, de centaur!

Fata de care vorbești astfel, fiica mea, pare să fie!
Dar minți! Ea a murit sărmana, aseară s-a-mplinit un an…,
Uite paharul, iată cana, cum să fie vie?
Din astea a băut otravă, c-un venetic, oltean.

Și eu am băut cu fata, astă noapte,
Puțin elixir și-un pahar de vin…,
Așa mi-a cerut cu dulcele ei șoapte,
Ca să prind curaj, c-aveam teamă puțin…

,,Bați câmpii nebune, ori nu te-ai trezit încă din crunta ta beție!
Cum să te cred că fata veni astă noapte încoace?
Plângând zicea bătrâna: ,,Nimeni nu mai poate s-o învie,
Se știe doar, că, mortul de la groapă nu se mai întoarce!

Și închinându-se adânc, zise suspinând, bătrâna,
Cu glasul trist , înlăcrimat:
Eu am ucis-o , eu, nebuna,
Că m-am opus atât de vehement, la măritat!

Și totuși, poate spune adevărul!
Zise-un bătrân, am văzut multe la viața mea!
Când mă gândesc la asta mi se ridică părul,
Sunt îngrozit de tot ce va urma!

Priviți la tânăr, ce palid este, e-aproape pământiu!
Priviți la gât, ce semne poartă!
Să știți că fata bântuie ca strigoii-n pustiu!
Și cată mire tânăr, chiar dacă-i moartă!

Ea se va-ntoarce , mereu, în noaptea morții
Aici, în lumea noastră an după an,
Să-și împlinească voia sorții,
Și să petreacă o oră de iubire, cu-n tânăr pământean.

Ești om bătrân - îi zise milițianul – te văd albit de ani;
Cum poți să spui aceste bazaconii?
Nu te mai crede nimeni, nici tinerii școlari!
Cine mai crede azi în fantasmagorii?

Să mergem la mormântul fetei, e proba cea mai tare!
Ce-am afirmat nu-s simple aberații,
Ne trebuie-aprobare pentru deshumare,
O vom obține și-acolo vom lua și declarații!

Mi-au pus cătușele la mâini, deși le-am spus că n-am să fug,
Apoi am mers la cimitir, tot grupul, în ciopor,
Și, am săpat mormântul până la amurg;
Când am deschis sicriul fetei, era …gol
…………………………………………….
Străine, de urci munții , mai sus de Uricani
Vei vedea , pășind, pe-acel vechi drumeag,
Un mormânt pustiu, și-o cruce-nvechită de ani,
E mormântul fetei din Câmpul lui Neag.

Vasile Anton