Pot alerga sau
te pot iubi pur și simplu,
doar atingându-ți cu dorul
fiecare umbră a inocenței,
vântul mă face mai firav
și mai însângerat între
frunzele neatinse.
Cu aceleași buze ating zăpada,
la fel îmi lipesc, starea
de carnea ta argintie,
noi existăm doar împreună
vorbind și așteptând
ca toamna să se facă bulgări,
în față castanilor înfrunziți,
nu plîngeam, doar mă gândeam la tine,
întinzându-mă în poziția de somn,
aș putea să te ating,
să îți vorbesc despre mersul desculț prin zăpadă,
prin care doar eu respir.
Starea fantomelor doare pe fiecare gând,
îmi echilibrez zborul cu vise,
pot alerga sau
te pot iubi pur și simplu.