Teiul

Zorile încet se lasă,
Pe marea cea albastră.
Și pe codrul negru,
Este scris infernu'...

Un tei mândru grațios,
Aplecat ușor,duios,
Adie încet și plânge
Inima,parcă ți-o frânge.

Eminescu stă și scrie,
Foarte multă poezie.
Despre teiu-ndurerat
Care stă trist și plecat.

Stând pe bancă, aștepta,
La frumoasa lui visa,
Natura-ntreaga îl inspira
Și în taină murmura...