1 A r t și L a z

a ieșit Art dimineața să se pișe.
veceul părea al naibii de departe,
mai ales în unele dimineți când toți
bărbații casei se ciocneau cu mici
miracole. opt dimineața dar nici
vorba de rouă. cărărușa era abia-
abia umedă de ploița de ieri.
Art și-a scăpat țigara din bot,
ea a cazut în groapa cu rahat.
seara la ora șapte, avea întâlnire
cu prietenii săi. aveau să se adune
în vale, la șosea. asta pentru că Art
împlinea, daca nu greșesc, 18.
au venit șapte inși. erau deja beți.
n-au avut răbdare și l-au felicitat
exact în drum. s-au grupat câte 2
și scoteau lucruri din genți pentru Art.
Laz a rămas ultimul și unicul care nu
a scos nimic din geantă. în scurt timp
tinerii s-au lăsat înghițiți
de amețeala satului.

peste cinci zile Art și Laz stau la
marginea localității pe terasa
albastră poreclită suncity.
ei beau bere și nu știu ce să spună.
Laz scoate un sunet mârâit și înecat.
- nu ți-am dat nimic de ziua ta pentru că
aveam în geantă exact aceeași corăbioară
pe care ți-au dat-o frații dudu. n-aveam
ce să fac. a schițat un zâmbet,
dar a și tras o înjurătură.



















2 M a r t a





satul se întindea într-o văgăună.
din oarecare motive anume în acea
zonă nu se întâmpla astfel încât să
plouă de-a binelea. timp de o lună
oamenii din sat așteptau apa. norii
se adunau deasupra, însă apa nicidecum
nu cădea. acoperișurile deveneau parcă
din ce în ce mai palide.
Marta era vecina lui Art. avea în jur
de 40 și fața îi era arsă de soare
și chinuită. ea și cu sora ei se
plimbau acum printr-o piață din chișinău.
s-au oprit la o oarecare tarabă.
vânzătorul s-a apropiat. vrem pantofi
bărbătești: marimea 42, întunecați la
culoare, maxim 300 lei. bărbatul
a scos ceva elegant dar care să
arate și sobru. femeile erau îmbrăcate numai
în negru. Marta a pus pantofii
într-o torbă în pătrățele. a început să plângă.
sora ei a plătit și ele au plecat..
















3 A c o p e r i È™ u r i


duminică pe la unsprezece a.m.
toți sătenii așteptau un miracol.
norii grei s-au adunat ca
de obicei deasupra acoperișurilor.
lipsea ca un anume voinic să urce
cu o scară până la cer și să
străpungă cu o furcă norii greoi.
acel voinic era primarul.
el a cumpărat un dispozitiv
care arăta ca o rachetă. la ora 12,
din centrul satului, va fi lansată racheta,
și duminică avea în sfârșit să plouă.
o mulțime de oameni erau urcați
pe acoperișuri. minunea își va lua
zborul spre cer.
Art era cățărat și el pe acoperiș.
oamenii vegheau.
Art s-a scărpinat la picior
și pe piele a apărut o roșață.
s-a ghemuit și și-a întors
privirea spre curtea vecinilor.
undeva în hudiță copiii băteau
o minge terfelită și închisă la culoare.
se auzeau hohote de râs.
la intrarea în casa Martei
era rezemat un capac roșu de sicriu.
a început să plouă mărunt
și apa cădea cu poftă peste serele sătenilor.
se lăsa răcoare.
primarul a înjurat urât
din cauză că racheta a costat mulți bani