În depărtarea neclintită a ambițiilor
suflau brutal ispitele.
Fâșiile înguste ale desfătării
mi-au smuls la vreme iubirea
ce vinde astăzi sărutul răsucit
de atingerea trupurilor.
Mă târăsc descompus
cu un singur pas
și nu mai pot obține
prețul sorbit îndelung de sufletul meu ,
zăvorât de tâmplele încărunțite.
Cumpăna plăsmuită de darurile nevinovate
a celei dintâi tinereți ,
aprinde din nou puterea amăgirii.

De ce nu mai pot însă
răscumpăra libertatea ,
rămasa ca un amant istovit
de popasurile înnăbușite
pe continentul dragostei ,
ocolit de umbra rară
a sfârșitului sfârșitului ?

De ce?