aveai dreptate... tu n-ai fost Venus din Millo pentru că aveai brațe, nici Gioconda, dat fiind faptul că surîsul tău era mai lat și mai strîmb, nici Julia Roberts, nici iubita mea, nici măcar atît...
mereu aveai dreptate spunînd că am să sfîrșesc plimbînd amintirile cu zgarda, că am să mă abandonez eu însumi cum se abandonează pantofii vechi, că am să-mi ratez pînă și sinuciderea (iar asta pentru simplul fapt că nu-mi place să beau otrava cu cupa)...
aveai dreptate. uneori... uneori spuneai că ești prima mea republică independentă iar mie îmi plăcea cînd îți bălăceai sînii în mierea limbii mele sau invers... și niciodată n-am să uit sa fiu republican...
dreptate aveai cînd îmi spuneai că absurd e blestemul pentru care plătesc note de plată. dar mie îmi place. și întreb: dacă într-o bună zi te-aș sufoca cu flori de cucută, te-ai întoarce din amintiri să te răzbuni?