Făptura ta îmi înnegurează privirea
Și este rug pentru fiecare clipă
Cute de întuneric îți este firea,
Ce de lumina nu mai face risipă.

Rece e scoarța copacului vieții
Ca apropierea ta în marea de dorință
Caldura din mine e destinată gheții,
Topită-n valuri de neputintă.

Și când îmi despic sufletul în durere
Cad șerpi si lipitori din putrezitul cord
Găsesc în zare promisiunea de putere;
Umbrit de tine - sunt un dezacord.

În vis pastelulrile uitării se întind
Te văd în ceată și adorm în amnezie,
Dar tu mă vei trezi și-acum șoptind
Ca o sperantă ce în mine reînvie.

Și-ncet mă tii în brate cu tandrețe
Adunând reptile în inima-mi uscată,
Mă privesti aruncându-mă-n tristețe
Si mă alungi din vis deodată.

Furtuni amnezice răscolesc gândirea
Și viitorul geme ca un cer înnorat
E doar un drog similar cu nemurirea
În venele timpului mereu îngropat

Cerșesc supradoza fără onoare
Și viața devine un simplu venin
Chipul tău în viscol apare,
Iar obsesia se-absoarbe în chin.