am închis ferestrele, pumnii și ochii
viscol peste lumea disfuncțională
smintită

mă întorc în mine cea dintotdeauna
în liniștea întreruptă de scrâșnetul minții
și boleroul sângelui prin artere

îmi înfig unghiile în palme adânc
sub linia gerului, acolo unde transpir
dorințe incendiare

oricât de disperată aș fi
nu voi îngădui nimănui să îmi îndoaie
coloana, inima, gândurile

nici să mă atingă cu fiori
nedezinfectați