Notă:
Catrenele următoare reprezintă un fel de concluzie la episoadele anterioare, în care satirizam folosirea excesivă a „englezismelor” în limba română


Astfel, s-a ajuns la teza
Că, în Þara Românească,
Limba noastră strămoșească
Nu-i româna, ci... „romgleza”!

Orișicine, mai departe,
Dacă are-un pic de minte,
Cu asemenea cuvinte
Poate scrie-o-ntreagă carte.

Și-ar putea primi la anu’,
Decernat de-Academie,
Premiul pentru poezie
Denumit chiar „G. Pruteanu”.

Dar întreb (a câta oară?):
Dacă tot mai des se schimbă
Graiul nost’, sărmana limbă
Mai rămâne „o comoară?”