câteodată ai oase de sticlă
și mi-e cumva să nu te risipești
pe lângă mine

câteodată e luni
și tu nu ești
prefer atunci treptele arse în care
știu că ești.

mi se-ntâmplă să te privesc
să nu știu de unde să te iau –
ca și tu să mă recunoști
ca fiind al tău.

uneori plouă, alteori ne mulțumim pur și simplu
cu vântul care ne dă bună dimineața

câteodată mi-e frică
să te știu departe
-
departe de mine
e frica de-a nu te ști deloc, însă.

ești mica mea vocaliză
și mă declar tie
un umil portativ cu visuri
în doi

18 August 2008