Două ierni trecut-au
peste tine,
țărână, tu mai poți să
rabzi?
încleștare făra seamă...
jale
mare ieri și azi.

Și te-ai dus în amintire
și privești zenitul
prim,
ai săpat în ancestrale
lacrimi curg
și te iubim...

Înger alb de sus privești
peste câmp și flori,
și paj
tu zâmbești din Rai
în lacrimi,
cimitirul de la Blaj...

Curba vieții răvășită
doar părinți și rude-s toate,
le-ai iubit, le-ai
protejat,
bunătate până-n moarte...

Două ierni trecut-au
peste tine,
țărână tu mai poți să
rabzi?
încleștarea fără seamă...
jale
mare ieri și azi.