viermii au săpat un tunel de lumină
prin orașul acesta
ca niște mineri pricepuți ori ca niște mașini ucigașe
golind pămîntul de țesuturi
șerpuim prin tunelul acesta prin aerul care electrizează plămînii
mă gîndesc la o fermă uitată din belfast
te gîndești la vremea din londra și ce frumos ar putea fi
să mă aștepți și-ntimpul acesta să te joci prin apa șiroind pe asfalt
cînd ne întîlnim sîntem atît de strălucitori încît rareori mai uităm
rareori ne dăm seama unde mai sîntem
sîntem atît de aproape încît orice departe înseamnă încă un tunel de săpat
în memorie
ușile metroului se închid un feribot șuieră leneș
orologiul ia formă de măr mușcăm orele cu poftă
nu-ți fie teamă timp mai avem pînă la întîlnirea cu pietrele
ușor ochii se-nchid
ne cîntă două păsări electrice


pictura: cristian ovidiu pal