îmi scutur măștile de iluzii și le pun la vânzare.
arunc gândurile și rațiunea din turnul cuvintelor ecleziastice și laice,
le servesc la agape unde amfitrionii umplu cănile cu apa sâmbetei trecute,
scriu declarații de dragoste pe marginea universului ascuns.
(sexul și fericirea au miros de cerneală uscată)
din pieptul stâng storc un burete de mare oțetit de așteptare,
din ventriculul drept cealaltă parte din mine declară:
„după cuvinte, amoranina și apoi potopul !”
porumbelul îmi aduce în cioc un călcâi
să trec puntea suspinelor cu el.
îmi iau călcâiul și iluziile nevândute și respir triplusalt parizian.