E noapte de toamnă adâncă și rece
Iar ceața-i prea deasă în parc, pe alei,
Se scutură plopii și vântul tot trece
Prin crengile rupte de anii cei grei.


Ce neagră e noaptea, e neagră și curge
Prea tristă, molcomă cu capul plecat,
Doar Lecca oftează, pe soclu-i se strânge,
Cu soața-i alaturi, cu chipu-i crispat.


O noapte străpunsă de ploaie și lacrimi,
Un strigăt se-aude departe-nfundat,
E viața ce-ncepe în noapte, cu patimi,
În negura deasă, de mult cufundat.


Se scutură plopii și vântul iar trece,
Prin noaptea de toamnă adâncă și rece...