Mai ieri, treceai pedant pe stradă
Þinând bastonul într-o mână,
Puneai garoafa să se vadă,
În buzunar, la haina bună.

Îți potriveai la ochi monoclul
Și salutai dama pe care,
O întâlneai ades în locul,
Ce-l îndrăgeai atât de tare!

Și ridicai jobenul negru,
Iar ochii-ți străluceau de dor,
Erai același om integru,
Prieten drag al tuturor.

Atunci eram o copiliță
Ce te-ascultam atentă-n toate,
Mă ascundeam în poieniță
Și te priveam citind o carte.

Dar anii au trecut în zbor,
Lăsând în urmă amintirea
Acelui domn învățător,
De care-i tristă despărțirea.