lăcuste uriașe
în camera jilavă ai mai rămas tu
hăituit de fantasme și goale sticlele tale
ochii îți sunt țesuți de paianjeni
gura uscată buzele scorojite
trupul îți tremură sângele din venele tale
urlă sălbatic
cu capul în palme ai pășit într-o altă dimensiune
o lume în care monstrul din tine te strigă pe nume
lăcustele înaintează haotic spre tine și cresc
ți-e sete
camera ta se contorsionează continuu și plouă
spaima te ține chircit între sticle nu bei
dar lăcustele hulpave mușcă din tine
și cresc