poate așa se încheie totul
fără să ții în mâini ce ai iubit
înainte de somn
înainte de stingerea bruscă
a focului
când se întorc lucrurile
și te privesc
pe rând sau în ordinea inversă
a iubirilor

și taci

între oamenii de aici
și cei de dincolo
un corp se zbate fără strigăt
un suflet pe genunchi
serul care se prelinge
pe o altă fereastră
apa unei umbre sau un fluture orb

și te așezi

gândul din urmă tresărirea
odată cu tresărirea celui de alături
care se închide în somn
tu porți în sânge veghea
de la început

și mulți au murit

nu le poți aminti aici numele
nici măcar pe litere
i-ai însoțit
fiindcă da i-ai iubit

și iubești

dar vei sta pe un scaun
și oglinzile se vor întoarce
va ticăi un secundar
și nu îl vei fixa cu privirea
cu nimic

și te duci