iarnă
cu mâini albe și calde
fulgi
sărutați ștrengărește
și flash-urile de pe străzile înguste

seria fotografică
alb negru
în care a încolțit
rugina
scârțâie acum cu nivelul decibelilor peste limită

suflete poluate cu uitare
nasc dureri de tablă
și insomnii interioare

somnambuli
ne sculptăm amintirile traumatizate
pe o bucată de inimă încremenită :
icoane în scoarță de copac
rașchetate până la durere peste trupuri spongioase

storc carnea din creștet până-n tălpi
o sărut în zadar…
mâini albastre și reci îi cristalizează sângele

iarna aceasta
ninge
incandescent