Din ochii iubitei mele vii,
Eu am ales să cad șoptind,
ÃŽn vidul prelung al privirilor ei
Aiurea aruncate spre mine.

Din pietre de râu smaralde,
Am pictat petale transparente de trandafir,
Pe șevaletu-nrămat de vișin tomnatic
Þi-ai așternut tu pletele-ți de vin.

Eu ți-am sorbit feteasca albă
Ca spumele-n vâlcele repezi,
Iar tu mi-ai secătuit aorta
De sângele-mi băbească neagră .

Te-ai îmbătat din seva mea albastră
Și mi-ai pozat pe pânză,
M-am amețit din părul tău de blondă
Ca tu să-mi stai drept muză.

Încă mi-aduc aminte cântul
Ce-ți poartă glasu-n gând la mine,
Ce mă-mbăta cu versuri calde
De la-la-la, de vin, cu tine…

Mai știi când te-am ținut în palme
Și tu din aripioarele-ți de flutur
Mai dus departe-ntre pereți pictați
Cu nori deschiși pe cer senin?

Și te-am pictat natură dragă
Cu sânii dezveliți de pensula-mi virgină,
Să îmi zâmbești mereu de dincolo de ramă
Și să îmi spui de sus din cui: tu încă ești de vină.