nu e nevoie de o scenă în care să credem,
un hamlet fără chip sau o declamare
în numele dragostei.

nu e nevoie nici de masca cea mai potrivită
pentru acest rol, domnule,
nici de cel mai bun cuvânt înainte de tăcere.
dispariția există încă de la primul gong,
de la prima mișcare din culise,
acolo vom plânge cu toții.

să recunoaștem - suntem ipocriți!
suntem doar niște bieți mimi ai existenței;
avem câteva rotocoale de fum,
le transformăm în zile
sau în așa-numite realizări durabile.

oh, ce nume frumos, ce etichetă!
ce papillon!
un adaos vestimentar,
un șarmant artificiu, oh-là-là!

dumnezeu nu a creat încă scena finală
și de aceea râdem, râdem, râdem...

să ne ferească sfântul de adevărata viață!