Pe valuri de mare dansează uitarea
Lăsând printre valuri un strigăt stâlcit
De umbrele nopții ce-ascund deșteptarea
În sufletul vieții din rasărit.

În valsul macabru se-ascund printre clipe
Vreo câteva păsări ce cuiburi nu au,
Nu știu dacă soarta le lasă s-ajungă
Pe versuri aproape,aproape de mal.

Un țipăt în noapte redat cu putere
Aprinde alt țipăt în aerul gol,
Nu-s nori,nici lumină,nimic nu mai este
Și stolul spre moarte mai dă un ocol...

Iubita lucire a vieții mai luptă
Cu veșnicul drum spre toți destinat-
Privesc cu durere cum țipătul moare
Ducând în abisuri al vieții oftat.