Curând apune-n
Sânge
Primul răsărit
Al unei epoci spâne
De crime
Și suspine
Și aiureli de genul
Celor ce vezi
Frecvent
Pe chipul înnăcrit
Al omului albastru.
Cu nopți
Prea albe
Și zile mult
Prea negre
Colinzi o viață
Plină
De crude bucurii...
Astfel,
Nici gândul
Nu-ți tresare
Când clipa
Brută
Vine,
Când știi că
Până mâine
Doar el îți
Mai rămâne
În albul infinit.