Sînt un naufragiat singuratic
Pe o Insulă
In oceanul de vise.
Insula pare abandonată
Deși voi cu toții sinteți aici
Ascunși în pădurea de gînduri …
Iar tu iubito… Tu ,
Plutești lin într-o barcă
In apele mele teritoriale .

Diminețile mi le petrec alergînd zgomotos pe cîmpiile copilariei
La prînz mă înfrupt din “fructele mîniei”,
Iar dupăamiezile mă las legănat de valurile zbuciumate ale tinereței .
Spre seară mă retrag in grotele adinci pline de cosmaruri ,
Iar cînd noaptea va veni, peste colinele încrețite de dureri si frămîntări
Voi fi gata să întîmpin tăcerea.