cu mâinile înfipte în grumazul buzunarelor
trag asfaltul ud franțuzește
de o ploaie rârâită
a nopților tale

ca să nu mai zbori
mă întrebi de ceas

l-au inghițit limbile cadranelor
și nu mai pierd mâna acolo
e doar un vis al tău
des și adânc

uite cuiere din când în când
atârnă-ți acolo
pielea
apa

grăbește pasul în ritm cu albastru
că ne ajunge partea tăioasă a lunii
și vai de aripile noastre noi

vai de cuie și sânge

deși știu că îți place roșu
nu mai trăi în lemn
bicele și-au luat de mult zborul
spre mâini
și nu mai pot să îți las semn
că am trecut

sunt mulți aici
și cred că se cuvine să
se vorbească despre noi
e scumpă vama și nu pot plăti
cu atâtea potcoave
e încă lumea ta și crește

mă depărtezi de la un punct
spre centru

nu am atâtea geamuri ca să te văd din toate părțile