Azi am învățat să
mă reazem de umbra ta
încarcerată în spatele buzelor
reci și umede
azi-
ne croim un singur drum
în care nu există altceva
decât pustiu-
în care suflurile ni se descompun
înghesuindu-se unul în altul
cum himerele sălășluiesc
eternități
în ochi sculptați din adânc
în adânc,
neauzite chemări spre o lume
pierdută din ziua de azi,
din mine,
din tine…