Fereastra camerei mele are vedere spre inima ta
E reacția culorii negre atunci când în fața ei
Se ivește brusc o mare de alb
Ca o torpilă care trece prin carena de lemn a unui vas cu pânze
Urmată de un stol de păsări negre
Care își vor face cuibul în minutele tăcute
El, ea, negru și alb
Stau aruncați pe o coastă printre religiile care au deraiat
De la fericire
E momentul cel mai important al zilei
Când cei doi se adună într-o singură culoare
Și atunci cel mai curajos dintre profeți
Va picta pereții coridorului către Dumnezeu
Nu va fi nici zi, nici noapte, nici viață, nici moarte
Doar o singură culoare ca o ferestră deschisă mereu