De ce îşi pierde versu-mi strălucirea
Şi curge-n matcă leneş şi anost?;
De ce nu-şi poate-afla, prin oglindirea
ÃŽn unda vie-a vremilor, alt rost?
De ce-mi păstrează-acelaşi drum peniÈ›a
Şi poartă-acelaşi desuet vesmânt,
ÃŽncât trădează numele-mi şi viÈ›a,
ÃŽn urma sa, prin orişice cuvânt?
Doar È›ie şi iubirii se închină
Versu-mi stingher căci tot ce am mai bun
S-a prefăcut cu timpul în ruină
Şi tot ce-i vechi în noi cuvinte spun.
ÃŽn fiecare zi, precum un soare,
Iubirea mea apune şi răsare.